hardcore/hip-hop/melodic punk, malta
https://www.facebook.com/pages/Sempliciment-Tat-Triq/146907222065431
http://www.sttmalta.blogspot.com/
band support: 10 ron
Prin interviurile realizate în Catalonia, acest documentar oferă expunere practicilor economice invizibile care sfidează logica pieței și al căror scop principal nu este obținerea profitului, ci satisfacerea nevoilor și dorințelor reale ale oamenilor.
Filmul prezintă construcția unui gen de economie sustenabil, descentralizat și bazat pe solidaritate ce utilizează rețele sociale pentru a combate individualizarea și diviziunea ierarhică a muncii.
Pentru că se găsesc mereu fonduri pentru cheltuieli militare, biserici sau salvarea unor corporații, dar niciodată pentru ajutorarea celor nevoiași.
Pentru că acțiunile voluntare bazate pe colaborare sunt mereu de preferat față de cele bazate pe autoritate și competiție.
Pentru că se aproprie anotimpul rece și nu putem rămâne indiferenți față de cei aflați într-o situație mai grea decât noi.
Pentru că accesul la hrană este un drept și nu un privilegiu!
Pentru toate acestea vă invităm la un nou eveniment Hrană nu Bombe, duminică începând cu ora 12 în fața Autogării Nord.
Vă așteptăm la un nou freeshop, duminică 26 octombrie, între orele 17.00 – 20.00.
Ca și până acum, puteți să donați diferite lucruri (haine, electronice, electrocasnice, cărți, jocuri, etc.) pe care le aveți pe acasă și de care nu mai aveți nevoie, luând altele în loc.
Tot ce rămâne la ora închiderii, va fi donat către persoane fără posibilități materiale (oameni de pe strada, persoane cu o situatie materiala foarte precara, etc). Dacă aveți idei de locuri unde mai putem dona ce rămâne după freeshopuri, vă rugăm să ne anunțați.
Manifestul freeshopului:
• Freeshopul funcționează pe principiul împărțirii de bunuri între indivizi, reprezentând un proiect de auto-organizare anticapitalistă (se opune ideii de bani care sunt investiti în consum).
• Spre deosebire de magazin sau talcioc „tranzacțiile” se fac fără bani ți nu implică reciprocitatea, fapt ce contrazice logica fundamentală a pieței.
• Freeshopul nu reprezintă un centru caritabil fiind deschis absolut tuturor celor care doresc să ofere sau să primească anumite obiecte. Astfel, acesta reprezintă unul dintre puținele contexte sociale în care toți indivizii sunt egali în drepturi și posibilități de achiziționare a bunurilor.
• Pe lângă valoarea materială, obiectele din freeshop au și o valoare istorico-sentimentală purtând amprenta trecerii timpului, împreună cu cea a posesorilor anteriori.
• Componenta ecologica este de asemenea semnificativă, majoritatea lucrurilor din freeshop fiind refolosite și încurajând reciclarea.
În spatele ideii de freeshop există o puternică semnificație generată de circuitul bunurilor în natură și al apropierii între indivizi care nu se cunosc personal. De asemenea, freeshopul reprezintă în sine un manifest anticapitalist spunand NU consumerismului, proceselor de producție, banilor și puterii cu care aceștia îi investesc pe posesorii lor, etc.
Seria The Century of the Self realizată de Adam Curtis analizează felul în care ideile lui Freud și Edward Bernays au influențat felul în care corporațiile și guvernele au putut controla populația prin intermediul industriei relațiilor publice și fabricarea unor dorințe și nevoi artificiale, rezultatul final fiind societatea de consum, în care indivizii alienați au doar un statut de consumator pasiv și obedient.
Această parte analizează felul în care mulți membri ai mișcărilor sociale radicale din anii ’60, puși în fața violenței statului au migrat spre mișcări de dezvoltare personală, lipsite de orice conținut politic din care ceea ce a reieșit a fost o generație individualistă. În aceste condiții corporațiile americane au constatat oportunitățile legate de această nouă viziune, fiind în interesul lor încurajarea oamenilor să își exprime individualitatea prin intermediul produselor pe care le-ar fi putut cumpăra.
Shadows of Liberty dezvăluie adevărul extraordinar din spatele instituțiilor de știri: cenzură, mușamalizări și control corporatist. Regizorul Jean-Philippe Tremblay pornește într-o călătorie printre cele mai întunecate coridoare ale mass-mediei americane, unde deciziile sunt luate de conglomerate globale.
Vreme de decenii, influența lor copleșitoare a deformat jurnalismul și i-a compromis valorile. În relatări extrem de relevante renumiți jurnaliști, activiști și intelectuali oferă imagini din interiorul unui sistem media defect.
Reportajele controversate sunt suprimate, oamenii sunt cenzurați pe motiv că vorbesc liber și vieți sunt spulberate pe măsură ce arena pentru exprimare publică este transformată într-o zonă privată pentru obținerea de profituri.
Acțiunea filmului se desfășoară într-o tabără pentru refugiații kurzi de la granița dintre Turcia și Irak în zilele premergătoare invaziei americane în Irak. Personajele din film sunt copii și adolescenți, toți orfani. Deși în tabără se află și adulți, copiii își conduc propriile vieți, liderul lor fiind un băiat pe nume Satellite ce organizează grupuri de lucru.
Munca lor constă în dezarmarea minelor terestre pentru le putea revinde dealerilor de arme din orașul învecinat. Refugiații trăiesc în corturi și barăci și fac rost de bani căutând prin resturi.
Tensiunea crește pe măsură ce oamenii așteaptă știri despre invazia americană. Filmul prezintă viețile reale ale refugiaților, care sunt privați de luxul de a avea opinii, fiind prea ocupați cu supraviețuirea într-o lume care nu are loc pentru ei.
Într-o lume în care tendințele extremiste sunt în creștere, în care dispartitățile economice și concentrarea bunăstării în tot mai puține mâini devin caracteristicile definitorii ale sistemului socio-economic, elitele conducătoare își ascund incompetența în apelul la sentimente patriotice și caută să direcționeze nemulțumirile oamenilor înspre alte segmente vulnerabile ce sunt găsite vinovate pentru tot ce nu merge bine: minorități etnice, imigranți, muncitori etc.
Ușurința cu care s-au purtat în ultima vreme discuțiile pe seama războiului sunt menite a înfricoșa orice ființă rațională. Apelul la militarizare făcut de conducătorii politici are un dublu scop. Primul este acela de a contribui la creșterea sentimentelor patriotice în rândul populației unui stat prin identificarea unui inamic în afara granițelor ce atentează la libertatea și stilul de viață al acelei țări. Un alt scop este susținerea imensului complex militar industrial generator de mari profituri prin utilizarea unor fonduri ce ar putea fi direcționate spre lucruri de utilitate publică precum educație, sănătate, locuințe, limitarea discrepanțelor economice etc.
Aceia care sunt promotorii războiului sunt cei care nu vor lupta niciodată într-unul și cei care iau deciziile în spatele ușilor închise, urmărindu-și propriile interese ce nu au nimic în comun cu interesele celor ce sunt trimiși să moară și să omoare după ce au fost îndoctrinați cu tot felul de povești false menite să justifice masacrul pus în scenă de niște tirani imorali.
Proiecție Johnny Got His Gun, sâmbătă 6 septembrie, ora 20
Săptămâna aceasta vă invităm să urmărim împreună cel mai recent documentar ce relatează cazul lui Mumia Abu-Jamal, cunoscutul activist american și membru al Panterelor Negre în tinerețe, condamnat la moarte pentru presupusa ucidere a unui polițist în 1982.
Filmul prezintă viața și munca acestuia ca și jurnalist, scriitor și intelectual radical de-a lungul celor 30 de ani petrecuți în așteptarea executării sentinței capitale. Documentarul conține printre altele interviuri cu figuri precum Cornel West, Angela Davis, Alice Walker, Amy Goodman sau Rubin Carter.
Duminică se încheie Cupa Mondială, un eveniment ce a provocat o suferință imensă pentru partea cea mai defavorizată din societatea braziliană.
În spatele tuturor stadioanelor strălucitoare, tuturor reclamelor luminoase, a turiștilor din țări dezvoltate, a emisiunilor televizate și dezbaterilor sportive, se găsesc victimele reale ale violenței statului ce își plâng în tăcere morții și pierderea locuințelor.
Vă invităm astfel în ziua finalei pentru a urmări documentarul „Prea-fericiții din groapa de gunoi” și a ne declara solidaritatea cu săracii Braziliei, cei ce au plătit costul acestei Cupe Mondiale cu sânge și lacrimi și pentru a discuta despre cazurile similare din România.
Documentarul prezintă situația unor oameni care, la fel ca cei din Brazilia, au căzut victime violenței sistemului capitalist sprijinit în acțiunile sale de alianța cu statul și biserica, totul cu scopul de a-i reduce la tăcere pe cei sunt oprimați zilnic într-un fel sau altul.
