Într-o lume în care tendințele extremiste sunt în creștere, în care dispartitățile economice și concentrarea bunăstării în tot mai puține mâini devin caracteristicile definitorii ale sistemului socio-economic, elitele conducătoare își ascund incompetența în apelul la sentimente patriotice și caută să direcționeze nemulțumirile oamenilor înspre alte segmente vulnerabile ce sunt găsite vinovate pentru tot ce nu merge bine: minorități etnice, imigranți, muncitori etc.
Ușurința cu care s-au purtat în ultima vreme discuțiile pe seama războiului sunt menite a înfricoșa orice ființă rațională. Apelul la militarizare făcut de conducătorii politici are un dublu scop. Primul este acela de a contribui la creșterea sentimentelor patriotice în rândul populației unui stat prin identificarea unui inamic în afara granițelor ce atentează la libertatea și stilul de viață al acelei țări. Un alt scop este susținerea imensului complex militar industrial generator de mari profituri prin utilizarea unor fonduri ce ar putea fi direcționate spre lucruri de utilitate publică precum educație, sănătate, locuințe, limitarea discrepanțelor economice etc.
Aceia care sunt promotorii războiului sunt cei care nu vor lupta niciodată într-unul și cei care iau deciziile în spatele ușilor închise, urmărindu-și propriile interese ce nu au nimic în comun cu interesele celor ce sunt trimiși să moară și să omoare după ce au fost îndoctrinați cu tot felul de povești false menite să justifice masacrul pus în scenă de niște tirani imorali.
Proiecție Johnny Got His Gun, sâmbătă 6 septembrie, ora 20
