Săptămâna aceasta vă invităm să urmărim împreună un documentar ce prezintă consecințele reale ale globalizării, și să discutăm despre tirania mărcilor și despre comemorarea unui an de la catastrofa ce a lovit capitala Bangladeshului, luând viața a peste 1000 de muncitori în urma prăbușirii unei clădiri ce adăpostea cinci fabrici din domeniul confecțiilor în care se realizau produse pentru mărci cunoscute.
Acesta nu este nici pe departe un caz singular, ci mai degrabă o regulă a noului model de dezvoltare propus de multe guverne ale lumii, unul care se bazează pe exploatarea sărăciei, pe lipsa drepturilor muncitorilor, pe lipsa măsurilor de protecție a muncii sau a mediului. În acest film John Pilger își îndreaptă atenția către Indonezia, o țară descrisă de către Banca Mondială drept un elev model până la prăbușirea economiei sale în anul 1998. Filmul examinează practica unor mărci faimoase care apelează la metode extreme de exploatare în cadrul fabricilor de tip sweatshop și adresează unele întrebări pătrunzătoare.
Cine sunt adevărații beneficiari ai unui sistem economic globalizat? Cine conduce cu adevărat lumea în acest moment? Pilger își îndreaptă atenția către ceea ce se află în spatele entuziasmului față de noua economie globală și dezvăluie faptul că discrepanțele dintre cei bogați și cei săraci sunt mai mari ca oricând – două treimi din copiii planetei trăiesc în sărăcie – iar prăpastia devine tot mai mare.
Filmul se uită la noii conducători ai lumii – marile multinaționale și guvernele și instituțiile care le susțin – FMI și Banca Mondială. Sub conducerea FMI, milioane de oameni din întreaga lume își pierd casele, slujbele și mijloacele de a avea trăi o viață demnă. Realitatea din spatele unei mari părți a mărcilor faimoase și a consumerismului modern este o economie bazată pe sweatshopuri, pe exploatarea sărăciei și a suferinței unei părți mari din populația planetei, pentru a întreține un sistem economic și social dezastruos atât pentru cei oprimați cât și pentru asupritori.
